Naste – Petre Grigore, Unchiaș, Ispir, Onuțan – Varodi, Pâslaru, Bölöni – Fazekaș, Fanici, Hajnal. Este una dintre formulele de echipă cu care ASA Tg. Mureș impunea respect în fotbalul românesc al anilor 1972-1979. Îi mai putem adăuga aici pe Kanyaro, Vunvulea, Gall, Both II, Marton, Levente Biro sau, ceva mai din urmă, pe Solyom, Miki Nagy și Czako.
Erau anii în care orașul ardelean le primea pe AEK Atena și Dinamo Zagreb, venite pentru confruntările din Cupa UEFA, și care umpleau arena locală. Cele 12.500 de locuri se dovedeau cel mai adesea insuficiente chiar și în campionat. „La meciurile tari, adică cele din cupele europene sau la cele cu Steaua, Dinamo, Craiova ori FC Argeș, aveam și 20.000 de oameni în tribune”, își amintesc Florea Ispir și Ioan Czako, foști componenți ai ASA a acelor timpuri.
Afară domnește senzația de părăsit…
Anii au trecut, echipa a decăzut – între timp, ASA nu mai există nici în acte, adică s-a desființat cu totul! -, iar stadionul care se umplea aproape săptămânal a ajuns o ruină. Ultimul meci oficial jucat aici a avut loc în turul campionatului 2003-2004, când ASA se afla în liga a treia, după care bătrâna arenă a fost pur și simplu lăsată de izbeliște. Tribunele arată dezolant, fostele băncuțe din lemn au ajuns, în cea mai mare parte, lemn pentru foc, din fosta tabelă de marcaj a rămas doar scheletul, mare parte din gardul împrejmuitor a fost furat de rromi, iar tribuna oficială pustie e invadată de gunoaie. Pereții sunt scorojiți, imaginea de părăsit este totală. Abia de vreun an încoace locul s-a mai animat un pic, de când pe teren se pregătesc grupele de la Școala Sportivă. Dar copiii se dezbracă în niște barăci special amenajate, pentru că de echipat în fostele vestiare nici nu poate fi vorba.
…Iar înăuntru sunt munți de mizerie
Ce este înăuntru e de neimaginat. În ușa vestiarului arbitrilor, dar și înăuntrul acestuia, domnește un munte de gunoaie. Din vestiare n-au mai rămas decât vreo câteva dulăpioare unde se dezbrăcau pe vremuri fotbaliștii. Chiar și acum pe aceste dulăpioare mai există etichete cu numele lui Hajnal, Fazekaș, Pâslaru și Both II. Dușurile nu mai sunt de mult, iar fostele bazine de recuperare sunt pline de mizerie și de zdrențe, urmele trecerii boschetarilor care și-au făcut culcuș acolo în ultimii ani, înainte de a fi izgoniți în primăvara trecută. Pereții sunt sparți peste tot, pentru că au fost scoase – adică furate! – toate cablurile și vândute la fier vechi. Întreaga priveliște este de neimaginat! Fosta sală de atletism de sub tribuna I arată și ea ca după bombardament. Un morman de fiare și de lemne, tavanul căzut, pereții măzgăliți de cine a trecut pe acolo.
„Aici, pe vechiul stadion, am trăit cei mai frumoși ani ai mei ca fotbalist. Mă doare sufletul să văd în ce hal a ajuns”, Arpad Fazekaș,fost fotbalist ASA și fost internațional
Se vrea reabilitarea stadionului Unul dintre antrenorii care pregătesc grupele de la Școala Sportivă ce se antrenează aici ne-a spus că „oficialitățile orașului au luat în calcul anul acesta reabilitarea stadionului și aducerea lui la standarde de cupă europeană, pentru că la noua echipă, FCM Târgu-Mureș, acesta era obiectivul trasat! În primăvară au venit comisii specializate, au constatat că tribunele sunt încă trainice, trebuiau începute lucrările de reabilitare. Până acum, din ce am înțeles de la ei, nu s-a luat nicio măsură cu stadionul pentru că era în proprietatea MTS-ului, dar mai nou s-ar fi dat înapoi municipalității”. Culmea, dincolo de calea ferată care trece pe lângă stadion este noua arenă a orașului, cea pe care joacă actuala prim-divizionară FCM. Practic, dacă arunci o piatră de aici, pică dincolo!
Palmaresul și istoria ASA sunt la Arhivele Militare Pitești! Despre defuncta ASA Târgu-Mureș, colonelul Eugen Lăcătuș, ultimul președinte al clubului, povestește că „în 2005, Ministerul Apărării Naționale a desființat clubul militar, ca urmare a necesității reducerii de personal! Fosta echipă a mai funcționat o vreme sub denumirea de «Maris», apoi «FC ASA Unirea Ungheni», dar, atenție!, ASA scris fără puncte după majuscule, a nu se confunda cu vechea denumire. Am mai ținut doar două grupe de copii sub numele ASA, la categoria 10-11 ani, așa, să zicem că n-am murit de tot! Acum, adevărata A.S.A. Târgu-Mureș, adică tot ceea ce însemna clubul, respectiv palmares, culori, istorie, este în niște dosare aflate la Arhivele Militare Pitești, acolo unde au fost depozitate! Dar acestea pot fi luate înapoi oricând, dacă se dorește așa ceva!”.
Articol scris de Ioan Viorel
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER